Et in arcadia ego

În timp am descoperit ca exista un singur anotimp în care poate ploua din senin: Omul.

TOP 5 LUCRURI MĂRUNTE PE CARE AM UITAT SĂ LE APRECIEM

Un lucru pe care l-am observant e că nu mai distingem fericirea de scurtă durată de fericirea de lungă durată, nu mai știm ce e iubirea și nici când o trăim cu adevărat. Ne naștem cu iubirea ucisă în noi, într-o lume în care dezordinea de afară ,reflectă dezordiea din noi. Ne lăsăm purtați pe brațe de cele mai dulci miniciuni, până când ajungem să nu mai recunoaștem adevărul. Oamenii nu mai au răbdare, nu mai respiră, sunt anxioși și nemulțumiți tot timpul, cu suflet bolnav, minte încețoșată și trup fragil, și toate acestea duc la inevitabila fatalitate: ”Timpul nu mai avea rabdare cu oamenii”, dupa cum spune Marin Preda și are foarte mare dreptate.
Așadar, în tumultumul acestor realități izbitoare am întocmit o listă cu lucruri pe care țin să le apreciez de fiecare dată când am ocazia, lucruri pe care le consider unice în deplinătatea existenței lor pentru că sunt cele care fac diferența, sunt lucrurile mici care împreună fac lucruri mari. Îmi place să cred că apreciez clipele, nu perioadele în raport cu complexitatea timpului.

  1. Gustul mâncării

Cred că gustul mâncării e una din cele mai short lasting chestie din viața cuiva, și nu pentru că sunt eu o gurmandă, din contră, dar pentru că am ajuns la concluzia că niciodată nu o să mai mănânci ceva care să aibă același gust. Tot timpul va exista o diferență de nuanță. De aceea, atunci când mănânci, bucură-te de fiecare aromă pentru că nu o să o mai simți vreodată la fel. Fii acolo cu totul ca să fii sigur că iei fiecare nuanță de aromă pe care poți din porția respectivă.

  1. Parfumul fiecărui lucru

Tot ce ne înconjoară poartă un anumit fel de mireasmă. Printre cele mai frumoase și mărunte mirosuri sunt cărțile. Fie că sunt noi sau vechi, au încorporate în ele vieți. Într-un experiment numit ”Why we love the smell of books”, cei de la Dnews au încercat să demascheze misterul din spatele acestei magii. Coordonatoarea proiectului, Matija Strlic, concluzionează: ”A combination of grassy notes with a tang of acids and a hint of vanilla over an underlying mustiness, this unmistakable smell is as much a part of the book as its contents.”
Nasul nostru este mult mai sensibil decât credem și captează parfumuri care ne suprind plăcut de multe ori pentru că ne fac să ne amintim. De exemplu, de câte ori am acordat atenție mirosului dulce al gâtului acelei persoane care te ia in brațe și îți spune pentru prima dată că te iubește, sau al părului când stateai in spatele lui asteptand sa iesiti din ascunzatoare cand vă jucați v-ati-ascunselea acum multi ani, cand erati prea mici ca să denaturați sensul iubirii, sau mirosul bebelașilor, sau al pământului când plouă și e vară, sau al pădurilor toamna.

  1. Blushing

Printre lucrurile care ne fac umani, înroșitul e unul dintre cele mai drăguțe lucruri pe care poți să le observi la o persoană. Momentele acelea scurte, aproape indescifrabile, când cineva arată că e emoționat sunt atât de prețioase și de foarte multe ori interpretate greșit. De când faptul de a fi vulnerabil, autentic și simplu e ceva greșit, ceva ce trebuie ascuns sub orice formă? Trăim într-o lume atât de agresivă încât ne e frică să ne expunem exact cum suntem pentru că o să vină cineva și o să ne folosească slăbiciunile în defavoarea noastră, dar fuga de adevăr și responsabilitatea de a fi oricine vrei sa fii nu e o soluție.

  1. Timpul petrecut cu familia

Ca studentă, am ajuns să apreciez mai mult timpul petrecut cu familia și momentele în care îți arată că te iubesc. Momentele în care they hug you out of the blue sau când te așteaptă de fiecare dată cu o surpriză la întoarcerea ta acasă. Sau de Crăciun când, tacit, sunt toți de acord cu ce să vizioneze la TV, fără certuri pe telecomandă. Când vrei să mergi în oraș și se oferă să te ducă ei și să îti dea extra money, just in case. Momente pe care le consideri de la sine înțeles să se întâmple, so no joy needed.

  1. Natura

Natura în sinea ei. Natura pentru că e atât de frumoasă. Natura pentru că e altruistă, autentică, generoasă, modestă, simplă. Sunetul ploii răpăind în geam, foșnetul frunzelor de toamnă sub picioare, scârțâitul zăpezii sub papuci, iarba proaspătă și umedă de dimineață pe talpa goală, mirosul proaspat de primavara.

tumblr_m0bepo6oma1r8u69v

Metamorfoza selena

De multe ori te asociez cu Luna. Am impresia ca tu te joci cu universul meu pana cand ma faci sa cad singura in gaura mea neagra. Sa ma rascolest, dilat si contract mai puternic decat timpul. Si imi faci asta pentru ca iti face placere sa observi cum se destrama constelatii si cum isi pierd caldura astrele. O pierd atat de mult incat se sperie de complexitatea ce le-a gazduit pana acum, devin claustrofobe si cad in gol. Ca apoi tu sa iti pui o dorinta. Si de indeplineste. Stii si de ce? Pentru ca ai puterea sa te transformi in ce iti doresti. Si tu alegi sa fii Luna. Pentru ca tot timpul imi rasari pe cerul mintii atunci cand valurile marii se lovesc mai puternic de mal. Pentru ca vrei sa ma adancesti intr-un somn coplesitor din care sa ma trezesc mai buimaca decat am fost inainte sa astern pleoapa pe pleoapa. Ma faci sa cred ca sunt intr-un vis lucid si ca pot sa controlez situatia pana cand, tot tu, reusesti intr-un fel sau altul sa  faci ca realitatea sa imi strapunga irisul heterocromatic, (pentru ca si stelele au mai multe culori) cu fascicule de lumina necrutatoare. Astfel, revenita in simtiri, cand ma uit in sus, cerul mintii e gol, nu senin. Ai facut in asa fel (si ai facut-o atat de gratios!)incat mi-ai furat toti astrii si m-ai lasat doar cu norii si cu un discomfort arzator in crestetul capului. Soarele.

Oh sweet nothing. Deceptia e ca un vin dulce. Atat de dulce incat te imbata fara sa realiezi, iar cand intr-un final ai constientizat ca cerul mintii tale este tulburat(chiar furat!)de frumusetea dramatic de pura a unei aurore boreale e prea tarziu sa mai dai inapoi, asa ca te lasi coplesit de iluzia unei sacre sperante proiectata in fata ta, prea aproape sa ii negi existenta si prea departe sa o poti atinge incat la un moment dat te intrebi daca nu e tot doar o idee  vaga a unui idealism(idilism) taios si trecator(de-o vara sau de-o seara, de-o viata sau de-o ceata).

Taierea Macilor

Dragi compatrioti,
avem creier, nu suntem roboti.
Nu ne lasam noi vanduti
pe trei perechi de chiloti
unei bresle de netoti
metamorfozati in hoti
ce ne duc cu zaharelu’,
ah vorbe dulci,
ca menestrelul.

Om fi noi mai miserupisti,
dar nu suntem seceristi,
plugari sau ciocanisti.

A fost o data in povesti
a fost ca niciodata,
cand matasea de mac nu era doar un voal
al fetei albe de pe deal,
ci era un ideal
in mintea celor ce stau jos
pe scaunul ‘al de sus, cel mai zemos
salivand in tandem
masluind un requiem
pentru cei ce se tem
ca nevoiti sa rada solemn
cand un cuvant demn
va trece drept nedemn,
vor purta vesnic vesmant de lemn.

In speranta oarba,
ca nu o sa calcam intr-o gaura neagra,
sa ne intoarcem de unde am plecat
intr-un trecut puternic afectat
de o rautate mascata
intr-o utopie damnata.

Asadar,
sper ca nu am vorbit in zadar
si v-am deschis un ochi macar
chiar daca nu pe al lui Shiva,
dar macar am avut initiativa.

1978807_514529131992303_8361922030160639190_n

  “Sânge donezi, o viată salvezi” este o campanie de informare a studenților și nu numai, inițiată de 3 studente din cadrul FSPAC(Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării). Scopul acestei campanii este sa sensibilizeze și sa motiveze tinerii sa facă ceva util pentru societate prin donarea de sânge, deoarece acest lucru nu ești […]

Pleading II: Pentru ca suntem maturi si inca nu ne-au cazut toti dintii de lapte.

Si nu doar asta, la alt nivel, interpersonal, am observat o chestie care ma face sa ma intreb un singur lucru: Catre ce ne indreptam defapt? Nu vreau sa generalizez sau sa ofensez pe cineva, dar asta e adevarul, fetele nu mai au respect de sine, nu mai au valori, nu stiu. Poate sunt doar eu, dar mie nu mi se pare normal sa-ti pierzi virginitatea inainte sa-ti pierzi buletinul (a se intelege analogia).
Nu stiu de ce tot incercam sa sarim asa nonsalant peste etape esentiale ale vietii ca si cum ne-am putea intoarce oricand la ele cu un playback button.  Da, chestia asta ce o scriu acum e si un fel de autocritica pentru ca imi pierd vremea online in loc sa citesc sau sa invat. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ideea e ca in ultima vreme am observat ca nu mai sunt valorile alea cu care erau inzestrate fetele acum cateva decenii, si baietii normal, dar n-am de gand sa spun nimic despre ei, pentru ca Eva l-a ademenit pe Adam. In disperarea de a-si slefui cat mai mult carcasa, coaja, ambalajul, multe dintre fete au uitat de miez si acum e atat de slab incat e o prada usoara oricarui demon. Hence, de ce atatea fete sufera din dragoste la 13 ani jumate. Se cred capabile de fapte atat de marete si complexe si mature cand ele sunt defapt doar confuze.
Toti ne-am dat mari cand eram mici, imbracand hainele parintilor sau rujandu-ne cu rujul rosu al mamei, dar acum nu mai e asa. Fetelor, nu mai luati decizii atat de importante atat de usor, doar ca sa dovediti cat sunteti de pseudo-mature la o varsta atat de frageda, la care inca trebuie sa va jucati cu papusile.
Toate la timpul lor, daca facem si noi cu viata noastra cum au facut pasoptistii cu literatura, nu o sa ajungem niciodata unde trebuie (nu am nimic impotriva pasoptismului, dar se merge pe aceeasi idee de inglobare a unor chestii de lunga durata intr-un timp foarte scurt). Toate la timpul lor, avem o viata atat de frumoasa si lunga, trebuie doar sa stim cum sa o folosim. Nu e gresit sa va ascultati inima, nu e gresit sa spuneti nu, nu e gresit sa aveti respect de sine, pentru ca in legatura cu increderea de sine, multi stau mai prost, eu de exemplu, dar macar eu cred despre mine ca am demnitate. Anyhows, ideea e ca nu primiti o medalie daca va culcati cu primul baiat care va spune ca o sa va iubeasca toata viata daca il satisfaceti in seara asta. O minciuna mai egoista si penibila nu exista. Tocmai asta dovedeste cat de slabe sunteti si cat de usor puteti fi manipulate. Nu va mirati si plangeti dupa ca acei tipi atat de loiali odata, acum brusc nu mai sunt interesati. Fiecare isi doreste ce nu poate avea. As simple as that.
Dati dracu’ ce spune lumea despre voi, pentru ca niciodata lumea nu va vrea binele, lumea vrea sa va afunde-n noroi si apoi sa se joace cu voi. De cand femeia e doar o jucarie sexuala pentru barbati? De mult, dar de cand acceptati asta? De cand vi se pare normal sa fiti doar o pereche de sani, un fund si-un vagin penetrabil? Care-i faza? Pentru ce o viata atat de complexa, daca oricum nu o folosim?
Normal ca baietii au ajuns asa insensibili cand stiu ca oricum nu mai trebuie sa faca nimic pentru ca fetele vin oricum la ei si ca indiferent de ce ar face, fetele tot s-ar intoarce la ei pentru ca sunt atat de disperate. E ipocrit sa pui vina pe baieti si sa spui ca toti sunt la fel, pentru ca nu sunt, pentru ca tu te-ai complacut in situatia aia si nu ai invatat din nimic, nu e vina lui x, y cat tu ai suferit la 15 mai mult ca altcineva la 32 de ani.
Si apropos de iubire. De cand un cuvant cu atata greutate si un sentiment atat de salvator a ajuns ce-a ajuns acum? De cand iubire=suferinta and that’s all about it? De cand e capabil un miez de om sa stie ce e iubirea si sa si se sacrifice/sufere for the sake of it ? Da, sunt si exceptiile unu la un milion, care s-au vazut, s-au placut si papa tutu, forever together. Deja obiceiul de a te da matur si-a schimbat coordonatele, nu ne mai dam maturi purtand hainele parintilor si ne dam maturi facand sex la 13 ani, dupa ce am fost in club cu ½ bucata de material si 345 de g de fond de ten pe fata, plangandu-ne ca baietii se uita numai la sanii si fundul nostru. Duh, normal. Fiecare se uita la ce i se arata. Baietii superficiali sunt aia imaturi. Dar vad ca fetele sunt si mai imature daca ii cred.
Whatever. Imi inchei pledoaria pentru cauza-fetelor-pierdute pentru ca oricum stiu ca nimeni n-o sa-si piarda 7 minute din viata rumegand ce-am scris.

Pleading I: Evolutie vs Involutie.

Nu am putut sa nu observ cum in ziua de azi toate valorile si fundamentele care tineau in balans lumea-de-acum-ceva-vreme s-au intors la 360 de grade.
Se tot vorbeste despre evolutie, dar ce e aia evolutie? Nu e atunci cand am trecut de un pas si acum suntem deasupra, mai maturi, mai intelepti, mai treziti la realitate?  Mie nu mi se pare ca suntem, ci din contra, mi se pare ca ne scufundam in ceva ce stim ca e gresit, dar tot continuam sa facem asta pentru ca ne e prea lene sa ne deschidem ochii limbii, ca de ochii mintii nici nu mai vorbesc. Ne complacem in situatia asta de cacat. Ne plangem de incalzire globala (which is absolutely inappropriate, pentru ca nu mi se pare ca e mai mult timp cald, din contra, just saying), dar nu facem nimic in sensul asta, ne plangem de despadurire si cresterea nivelului dioxidului de carbon in raport cu oxigenul, dar din nou nu facem nimic in sensul asta, ne plangem de distrugerea planetei prin supraexploatatrea resurselor naturale epuizabile, cand am putea sa le folosim cu cap pe cele inepuizabile, dar din nou, nu facem nimic in sensul asta.
Pentru ce ne plangem atunci ? Putem vorbi cu adevarat de o evolutie atunci cand putem afirma ca da, sunt mai bun ca cel de ieri. Da, intr-adevar, nu mai suntem cei de ieri, dar asta nu inseamna ca e o evolutie, asta e o involutie in toata puterea cuvantului.


La multi ani, blog al meu !

Azi se implineste un anisor decat te-ai nascut si ai avut postate primele chestii. Ai fost chiar foarte popular intr-o vreme, nu stiu ce-ai patit de te-ai ascuns asa in umbra. Da, e si vina mea partial, recunosc. Uite ce mare te-ai facut, sa cresti si mai mare si sa fii si mai frumos. Multumesc ca m-ai suportat cu toate ecaterinele mele & shit.

                                                                       Te iubesc,
                                                                                              Maya.